3 Ianuarie. Ziua in care totu-l s-a inceput! 

Sorin

.....

....

...

      Pe 3 ianuarie anul 2012 ora 20:30, l-am intilnit pe EL.

 E acel cineva, despre care oricare fata rasufla adinc, cind isi aminteste. 
Eram putin naiva, sau prea mult. Eram pura si usoara. Eram neconstienta si uitata in timp si spatiu. Eram ametita si beata de el. Eram de milioane!

     Aveam in mana rece si inghetata, un pahar cu cola. Alaturi pe Lena, si doar mergeam, nebanuind ca uite omul care imi vine in cale, imi va schimba tot restul viaetii. Pe atunci lucra, unde mai apoi urma sa lucrez si eu. Sa apropiat fara alte ginduri.Dar a fost anume ea. Acea zi-sa DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE!
Doamne n-am sa-i uit niciodata ochii care naiv ma priveau, buzele rosioare, obrajii inghetati de frig, manusile la degete 'taieate', scurta lui 'Polar Bear', si mai ales vocea care m-a topit pe loc.
Ne-a intrebat, ce a avut sa ne intrebe si si-a vazut mai departe de treaba, auzind raspunsu-l nostru nu.
 Si cum oare la naiba sa va descriu ce am simtit eu in momentul cela… nu pot… nu stiu cum. Dar ceva s-a intimplat in capu-l meu nebun, parca facause 'clin' si deja nu ma puteam controla. 

Cind am intor-s capu-l sa-l vad macar inca odata, el facuse acelasi lucru. In acelasi moment l-am ajuns din urma, si nici nu am idee cummmm????.. i-am vorbit. Alergam spre el si tin minte frica si adrenalina care mi-a facut sa fiarba singele in mine. Ma apropii, il ating ating din spate si ii il intreb..: «Salut, Vreai sa facem cunostinta?». BUMMMMMMMMMMMMMMM! Aveam impresia ca daca nu trag aer mi se va opri inima in loc, cind aud parca prin ceata gindurilor si sperantelor mele moarte un «DA, Cum sa nu fac cunostinta cu asa o fata frumoasa».

HA. Sah i Mat! 

A fost mai ceva decit ..nustiu!
 S-a primit, mi-a zis Da, zimbeam in continuu.
Ne-am schimbat cu numerele de contact, si deja urma sa faca el urmatorul pas. Dar eu nu stieam de asta. Ca trebuei sa astept, sa ma abtin, sa fac fata ca sunt doar bucuroasa si atit.
Eu deja eram gata  sa-i sar in brate, sa-l cuprind, sa-i spun cele 2 cuvinte, nu aveam control si imi placea asta. Era un vulcan de emotii care le simt pina si in ziua de azi, la fel de puternic,  e destul doar sa imi amintesc deacea seara.

https://www.youtube.com/watch?v=LW6C2M9tj6k <333333333333333333333333333333

Razboiul continua.
Dima.

Of. As spune ca el a fost gelozia mea. Toamna mea.
Fiind inca cucerita de prof, s-a primit ca imi gasisem cel mai bun 'coleg al lui'. A fost rapid si musca. Atita tot. 
      Deja incet, incet, ca un bobocel in ploaie gasise-m un loc sa stau la dos. 
Eram la Tanti Tanea, totul mergea..drept. Cea mai banala descriere pentru cea mai banala scurta perioada de atunci. Ore, casa, ore, casa… si iar ore si casa.  Deja plingeam doar noaptea nu si ziua. Era un progres pentru mine destul de bun. Ziua mi-o impleam cu alte ginduri. Tin minte cum veneam in graba acasa, mereu gaseam ceva gutosel, papam si ma uitam la History. Ador acest post TV. Imi implea capu-l cu toata informatia ceea ce nu imi era cunoscuta si pai din 100% doar 30%  era la sigur ca imi va prinde bine. Si oricum asa petreceam eu timpul. Ma vede-am cu Lena cind venea la oras. Perdeam timpul pe la colegiu cind ma retine-am dupa ore, si internetu, oo… mi-am pierdut pe nenorocitu asta cel mai mult timp din viata mea.  
Apoi si sarbatorile. Peste tot zimbete, copii fericiti, familii care plecau in vacante, cadouri, tot orasul era sub magia sarbatorilor de iarna. Iar eu… eram iritata de toata lumea. Eram geloasa, nervoasa si rea. Abia ma abtine-am sa nu buhnesc in urlete de durere. Era un gol, o prapastie, o gaura neagra in universu meu..atunci cind lumea din jur uita de probleme si se bucura de viata.
10,9,8,7,6,5,4,3,2,1… 2012! La multi ani!!!!.. si bla bla bla.
Cadouri, zimbetul meu unde fals, unde din suflet, oaspeti, Mosu si altele. Am impresia ca eram unicu copil care dorea din tot sufletu sa revina mai repede lumea la normal, parca erau toti intr-o euforie de zapada, yeakkk.
    Si uite intr-o seara, Lena sau eu pe Lena nu mai tin minte, m-a convingea sa ies cu ea in oras, cum ca la brad, e frumos si hai si noi. Nustiu. Intr-un final am ajuns acolo. Chiar linga el. Si priveam la toata lumea in jur cum faceau poze, se distrau, sarareau in sus, si ma simteam de pe alta planeta, unde asa se comporta doar nebunii. Dar defapt eu eram o nebuna atunci. Nu conta virsta lor, tipul de om, era doar Anul Nou si atit.

       3 Ianuarie. Ziua in care totu-l s-a inceput! 

 https://www.youtube.com/watch?v=HeMeBhkYGlg

Totusi nu tot a mers cum am vrut eu...

          Vara era pe sfirsite, gindurile mele reveneau la prima etapa de tristete fara mama, dar o aveam pe atunci              in rol de prietena, deja pe Lena. Cu ea m-am distrat Bine!

Si uite ca era daca nu ma gresesc ziua Aurica-i, cind l-am intilnit pe Valera.
   Sa nu crede-ti ca tot restul vietii mele dupa sfirsit  era legata de baieti, doar ca acea perioada era anume pentru asta, si nu doar la mine dar la ori care fata.
 Deci.  Valera. 
Nici nustiu cum sa-l descriu. «Primul profesor» ...probabil.
Cu el am incercat din toate cite putin. Si desi m-a facut sa sufar, m-a invatat atitea incit demult l-am dat uitarii.
Primul meu sarut. Pai cum a fost — umed.
Isi luase mai tirziu revansa cu multe alte uscate si fierbinti. A fost destul de distractiv sa fac
«lectii» cu el. Mi-a aratat 'geometria corpurilor', 'istoria francezilor', 'tehnica… toata tehnica!', si multe altele. Bun profesor, avea doar un minos, tinar si prost.
 Cu toate astea, a facut parte din viata mea, si pina in ziua de azi, ma bucur ca nu eram eu pe atunci cea mai ascultatoare eleva ca sa imi ascult profesorul drag.
 Abia acum inteleg, peste o perioada buna de timp, ca unii oameni care au fost in viata mea nu mi-au fost dati mie ca sa ma ajute sa trec peste durerea ce o aveam in mine, ci invers.
Tatal meu — ca sa inteleaga ca defapt el nu are nevoie de familie. 
Max — sa-i fiu prima fata de care s-a indragostit.
Tanti Tanea — Sa-si linisteasca gindurile ca face tot corect.
Valera — sa-i fiu alaturi in 'prapastia' lui din viata.
    Si doar atit. Nu eu de ei, ci ei de mine! 

Сегодня нашла в интернете эту фотографию и чуть не расплакалась. Как же иногда жизнь жестока. Жаль только что я никак не могу помочь, но это сейчас, вот я разбогатею и первым делом не пойду праздновать, а запишу сумму которую не уверена что на много поможет, но хотя бы даст им маленькую надежду.

Новый год. Новая жизнь. Новая я. 

( Начала я со стрижки ) 

Надеюсь с новом годом прийдёт и новая части моей жизни, более хорошая и спокойная.