Si atunci lam intilnit pe Max...
Parea atit de simplu, atit de dragutz, si cel mai important, el nustiea nimic de mine. Mai intii ma prefacem ca nu imi place de el, fiindca nu stieam ce simte el, si mai ales fiindca nu ma intilnisem pina atunci cu nimeni.

Eram genul de fata care se rusineaza de tot. Care nu intelegea ca baietii pot sa ii atraga atentiea, ca pot sa se indragosteasca in mine, eram o fata neincrezuta. Eram!

El a fost presupun STARTUL meu.
Am fost prima lui dragoste. Suntmindra sa am asa titlu mai ales cind stiu ca de ar fi aproape de mine la sigur as fi a lui, iar el al meu. Credca si el a fost prima mea dragoste. Ceva ce nu se descrie. Copilaros, insa atit de bine mi s-a tiparit in memorie.
Apoi cind zilele erau pe numarate prietenul lui cel mai bun, imi propuse mie sa dansez cu Max. Eu am acceptat si uite ca un simplu cuvint spus in gluma ne-a facut sa dansam impreuna.
EL, a fost baieatul cu care la momentul cela vroiam sa fiu. Insa nu eram pregatita, nu stieam ce sa fac. De asta nimic nici nu s-a intimplat. Tin minte si acum ultima seara cind ne-am vazut.
El statea linga mine, si tot ce vroiam eu atunci e ca cu el sa fie primul meu sarut, dar, el nu a indraznit sa ma sarute, iar eu nu am facut primul pas. A doua zi, eu am plecat. Am plins tot drumul. De parca mi s-a luat ceea ce defapt nici nu mi-a apartinut, dar oricum era al meu.
Un timp dupa asta imi scriea mesaje pe mobil. Apoi am pierdut complect legatura.
Mereu am sa-mi amintesc cu placere de el, dar si cu putin regret ca s-a pierdut undeva departe prin adincul trecutu-lui meu.
Insa vara continua. Eu am plecat la bunica mea, unde m-am simtit intradevar bine.
Totusi nu tot a mers cum am vrut eu...