Totusi nu tot a mers cum am vrut eu...

          Vara era pe sfirsite, gindurile mele reveneau la prima etapa de tristete fara mama, dar o aveam pe atunci              in rol de prietena, deja pe Lena. Cu ea m-am distrat Bine!

Si uite ca era daca nu ma gresesc ziua Aurica-i, cind l-am intilnit pe Valera.
   Sa nu crede-ti ca tot restul vietii mele dupa sfirsit  era legata de baieti, doar ca acea perioada era anume pentru asta, si nu doar la mine dar la ori care fata.
 Deci.  Valera. 
Nici nustiu cum sa-l descriu. «Primul profesor» ...probabil.
Cu el am incercat din toate cite putin. Si desi m-a facut sa sufar, m-a invatat atitea incit demult l-am dat uitarii.
Primul meu sarut. Pai cum a fost — umed.
Isi luase mai tirziu revansa cu multe alte uscate si fierbinti. A fost destul de distractiv sa fac
«lectii» cu el. Mi-a aratat 'geometria corpurilor', 'istoria francezilor', 'tehnica… toata tehnica!', si multe altele. Bun profesor, avea doar un minos, tinar si prost.
 Cu toate astea, a facut parte din viata mea, si pina in ziua de azi, ma bucur ca nu eram eu pe atunci cea mai ascultatoare eleva ca sa imi ascult profesorul drag.
 Abia acum inteleg, peste o perioada buna de timp, ca unii oameni care au fost in viata mea nu mi-au fost dati mie ca sa ma ajute sa trec peste durerea ce o aveam in mine, ci invers.
Tatal meu — ca sa inteleaga ca defapt el nu are nevoie de familie. 
Max — sa-i fiu prima fata de care s-a indragostit.
Tanti Tanea — Sa-si linisteasca gindurile ca face tot corect.
Valera — sa-i fiu alaturi in 'prapastia' lui din viata.
    Si doar atit. Nu eu de ei, ci ei de mine!